Hai să cumpărăm un post

 Oare cum naiba poate ocupa cineva un post de șef și să fie paralel cu cea ce face?

Da, știu cum, a cumpărat postul. Nu am aflat direct dar lucrurile se leagă. Lucrezi cu soția ani la rând ca subaltern, nimeni nu se sesizează că ești soțul șefei și că ești prost grămadă. Toată lumea îți zice că ești deștept, că ești bun în ceea ce faci. Nu e așa dar nici prost nu ești. Îți permiți să îți bați joc de toți, să îi faci proști pe toți în față dar nimeni nu îndrăznește să își zică că de fapt tu ești un idiot.

Dar brusc, totul se schimbă odată cu guvernul la care soția ta a lins ani de zile. Ea își găsește repede un post liniștit sub umbrela ocrotitoare a partidului și tu rămâi idiot pe același post.

Acu ce faci?

Toți te strigă pe nume, adică idiot și chiar trebui să lucrezi. Și într-o zi te cheamă noul șef în birou să îți pună în vedere că trebuie să pleci, că ești inutil în toată ecuația politică actuală (nu că ai avut vreo utilitate vreodată). Disperată soția ta, care este și ea la fel de inutilă ca tine, apelează la ultima frântură de pilă care o mai are în partid și îți găsește un post de șef, pe bani, la ultima instituție care mai poate fi controlată. Faci o rată de nevoi personale pe 5 ani, cu ipotecă, îi pui la pilă banii în căciulă și uite așa ajungi șef.

Doar că ajungi șef la niște oameni normali, profesioniști și cu capul pe umeri. Începi cu minciuni, că ai luat examenul pe bune, nu că ai copiat ca porcul literă cu literă, că ești bun profesionist și citezi de câte ori ai ocazia singura lege care ai învățat-o deși nu ai înțeles-o. Și ai ajuns în aceeași poziție în care îi faci pe alții proști deși tu ești singurul idiot care își fură singur căciula.

Statul la stat

Mă uitam la ProTv la reportajele cu Statul la Stat. Nașpa... Frustrant...

Apoi mă uit la colegii mei de birou, exact același lucru. Încerc să îmi imaginez cum ar fi daca ar intra acum ProTv-ul la noi pe ușă și ne-ar întreba ce lucrăm.

Da, ce lucrăm. Dar ce lucrăm?

Încerc să îmi trec în agendă repede ce am făcut azi. Hmmmm... Nimic, din treaba mea. Am înregistrat niște adrese (treabă de secretară), am fost chemat de câteva ori la casierie pentru că doamna de acolo nu știe folosi calculatorul deși lucrează pe aceeași poziție de câțiva ani, am fost la portar sa îl învăț cum funcționează aplicația pentru scanarea certificatului verde, doamna de la achiziții mi-a dat un referat a unui șef de serviciu pentru al corecta.

Mă uit pe ceas, e 10!

Trag o privire pe geam și o vad pe o șefa de serviciu care doar acum ajunge la lucru. Asta este, îmi zic, bine că a venit. Joi și vineri nu a trecut pe la lucru că i-a fost frig în birou și nu a vrut să se răcească. Dar este cumătră cu șeful și toate astea îi sunt iertate. 

Iau repede două adrese și mă duc să i le dau. Sunt puse și în registratura dar doamna nu folosește registratura pentru că o stresează. Intru la ea in birou, o salut politicos, ea dă din cap in timp ce e preocupată cu telefonul. Îi pun adresele pe birou și îi spun că sunt de la ordonatorul de credite și trebuie pregătită o situație care depinde de serviciu ei. 

Nu!

Simplu, NU, doar atâta îmi răspunde, apoi încerc să îi explic că dacă e musai trebuie făcută. Îmi zice că nu are timp și să o fac eu. "Nu o pot face eu pentru că nu ține de mine și nu am cunoștințele necesare să o fac" ii zic, "nu trebuie sa o faceți dumneavoastră, puteți să o dați la X" continui. 

"X nu o poate face că este angajat cu jumătate de normă" îmi răspunde. Simt că mi se urca sângele în cap. Cei cu jumătate de normă iau salariul din oficiu fără a face ceva. "Am sa vorbesc cu directorul să o faci tu" mai adaugă.

Ce naiba m-a mâncat să mă duc să îi dau hârtiile? Mă tot întreb în gând, mai bine le făceam fără să mă mai inervez. 

Ies din birou nervos, mă duc la șeful meu direct să îi spun ce am pățit. Empatizează cu mine dar ajungem la concluzia că mai bine fac eu situația. 

Ieșind de la șeful din birou dau nas în nas cu directorul. Mă cheamă la el în birou sa îl învăț cum să își schimbe poza la Facebook. Eram tentat să mă plâng legat de șefa de serviciu dar îmi aduc aminte că e sunt cumetrii.

Dintr-o privire asupra angajaților instituției cam toți șefii au un grad de rudenie între ei. 80 % dintre angajați sunt aduși de cineva și au o protecție asupra lor. Eu am ghinionul să mă încadrez între cei 20% care au intrat prin concurs și trebuie să le facă treaba la cei 80% care stau.

Anul trecut s-au făcut restructurări, la început m-am bucurat, știam că sunt mulți care nu lucrează și nu au obiectul muncii, dar surpriza, tot dintre cei care munceau au dat afară, așa că acu am mai mult de lucru. 

Este strigător la cer că cei care ocupa funcții de conducere nu au nici cea mai mica competenta sa ocupe aceste funcții, iar daca au aceste componente sunt doar cu diplome făcute la facultăți particulare unde se cumpără diplome. Este strigător la cer să plătești cel puțin 50 de oameni care nu lucrează un minut pentru banii ăia. Este strigător la cer că totul se impune prin forță și te forțează să faci lucruri în afara legii doar pentru că ei sunt la putere și au stăruința necesară să-ți toace nervii zilnic.