Care e treaba cu parolele?

Acum câțiva ani era o adevărată desfătare să stau pe net. Navigam în voie pe unde aveam eu chef, citeam mail-uri, articole, știri… Între timp cam tot s-a schimbat. Banala parolă care ar trebui sa se facă viața mai sigură, mai privată a devenit o adevărată durere de cap.
De la simpla parolă la mail pe care o aveam la început era formata din numele de familie a început calvarul. A trebuit să o schimb cu litere si cifre, după un timp a trebuit majuscule iar acum după noile reguli de la yahoo.com nici nu mai pot folosi o parolă care să o țin minte. Și uite că așa am ajuns că trebuie să țin minte parole complexe la gmail, Yahoo, Hotmail. Și o dată cu “internetizarea” cam a tuturor serviciilor care erau offline am ajuns să țin minte parola la paypal, facebook, messenger, la card, la blog, la internet banking, la gaz, la furnizorul de internet, la Windows, la contul de antivirus, la adresa de mail a fiecărui membru de familie chiar până și la programul care ar trebui sa îmi tine minte toate parolele.
 Uite așa mă gândesc ca cea mai bună metoda de autentificare a fost inventată cu mult înaintea internetului când străbuni noștri se semnau prin a pune degetul pe hârtie.

Un sistem de operare Childproof

Mă minunez de oamenii ăștia cărora li se pare atâta de fantastic iOS-ul. Ce naiba vede lumea la el?
Citeam pe net ca este cel mai avansat sistem de operare mobil inventat vreodată. Serios?
Cum naiba să fie asta cel mai tare sistem mobil? Ce naiba face așa de bine încât lumea să se topească după el?
Nu poți personaliza nimic, nu widget-uri… nu un keybord bunicel, nu poți instala programe din alte surse, nu poți să schimbi nimic in el.
Mă las dus de val și încep să cred că este atât de avansat încât se limitează singur, să nu îl facă de rușine pe android.
Nu mă declar împotriva lui, am și eu un iPad, ba nu, două iPad-uri și chiar îmi plac. Mă joc Clash of Clans și mai citesc câte o carte. Îmi place că e sigur, nu am nevoie de antivirus sau alt soft să îl deviruseze.
Este atât de sigur încât este childproof. Chiar așa, childproof, adică se joacă copilul cu el si nu îi poate face mai nimic, decât să îi mai șteargă cate un app sau să le schimbe ordinea.
În schimb nu aș avea curajul să las telefonul cu android in mâna copilului. Acesta e viața mea, am widget-uri așezate cu grija, calendare, do to list, vremea… toate aranjate cu grijă pentru a-mi face viața mai ușoară.
Acu apare si iOS 8, să văd ce mare brânză este și acesta cu widget-urile lui copiate din android.

Ia nene telefoane

Cine nu are un smartphone? Eu unul am. Și mulți dintre prietenii mei dețin o asemenea „scula”. Nici nu mai îmi pot imagina cum trăiam cu Nokia 3310 fără calendar și fără agendă sincronizată cu Facebook-ul. Mai mult nu îl folosesc, doar mai trag cu ochiul la vreun site și uneori la vreme dar… eu sunt eu și nu aștept ca toata lumea sa fie ca mine. Mai vad pe la coada la finanțe ca cineva mai butoneze câte un joc dar sincer pe mine nu mă pasionează.. Dar mă minunez când cineva care doua smartphone-uri. Ce să faci nene cu două? Pe unu îți ți agenda si pe unu te joci? Dacă ai unul pentru agendă, contacte, to do sau alte chestii mai de business la ce naiba iți mai trebuie unul? Când primești un mail sa îți sune amândouă? Înțeleg ca ai vrut unul de top, de alea care nu se fac dual sim dar ia si tu un telefon mai ieftin, mai mic si mai ușor sa nu te încurce si nu purta doua cărămizi la piept ca nu așa te faci culturist.