Hai să cumpărăm un post

 Oare cum naiba poate ocupa cineva un post de șef și să fie paralel cu cea ce face?

Da, știu cum, a cumpărat postul. Nu am aflat direct dar lucrurile se leagă. Lucrezi cu soția ani la rând ca subaltern, nimeni nu se sesizează că ești soțul șefei și că ești prost grămadă. Toată lumea îți zice că ești deștept, că ești bun în ceea ce faci. Nu e așa dar nici prost nu ești. Îți permiți să îți bați joc de toți, să îi faci proști pe toți în față dar nimeni nu îndrăznește să își zică că de fapt tu ești un idiot.

Dar brusc, totul se schimbă odată cu guvernul la care soția ta a lins ani de zile. Ea își găsește repede un post liniștit sub umbrela ocrotitoare a partidului și tu rămâi idiot pe același post.

Acu ce faci?

Toți te strigă pe nume, adică idiot și chiar trebui să lucrezi. Și într-o zi te cheamă noul șef în birou să îți pună în vedere că trebuie să pleci, că ești inutil în toată ecuația politică actuală (nu că ai avut vreo utilitate vreodată). Disperată soția ta, care este și ea la fel de inutilă ca tine, apelează la ultima frântură de pilă care o mai are în partid și îți găsește un post de șef, pe bani, la ultima instituție care mai poate fi controlată. Faci o rată de nevoi personale pe 5 ani, cu ipotecă, îi pui la pilă banii în căciulă și uite așa ajungi șef.

Doar că ajungi șef la niște oameni normali, profesioniști și cu capul pe umeri. Începi cu minciuni, că ai luat examenul pe bune, nu că ai copiat ca porcul literă cu literă, că ești bun profesionist și citezi de câte ori ai ocazia singura lege care ai învățat-o deși nu ai înțeles-o. Și ai ajuns în aceeași poziție în care îi faci pe alții proști deși tu ești singurul idiot care își fură singur căciula.

Statul la stat

Mă uitam la ProTv la reportajele cu Statul la Stat. Nașpa... Frustrant...

Apoi mă uit la colegii mei de birou, exact același lucru. Încerc să îmi imaginez cum ar fi daca ar intra acum ProTv-ul la noi pe ușă și ne-ar întreba ce lucrăm.

Da, ce lucrăm. Dar ce lucrăm?

Încerc să îmi trec în agendă repede ce am făcut azi. Hmmmm... Nimic, din treaba mea. Am înregistrat niște adrese (treabă de secretară), am fost chemat de câteva ori la casierie pentru că doamna de acolo nu știe folosi calculatorul deși lucrează pe aceeași poziție de câțiva ani, am fost la portar sa îl învăț cum funcționează aplicația pentru scanarea certificatului verde, doamna de la achiziții mi-a dat un referat a unui șef de serviciu pentru al corecta.

Mă uit pe ceas, e 10!

Trag o privire pe geam și o vad pe o șefa de serviciu care doar acum ajunge la lucru. Asta este, îmi zic, bine că a venit. Joi și vineri nu a trecut pe la lucru că i-a fost frig în birou și nu a vrut să se răcească. Dar este cumătră cu șeful și toate astea îi sunt iertate. 

Iau repede două adrese și mă duc să i le dau. Sunt puse și în registratura dar doamna nu folosește registratura pentru că o stresează. Intru la ea in birou, o salut politicos, ea dă din cap in timp ce e preocupată cu telefonul. Îi pun adresele pe birou și îi spun că sunt de la ordonatorul de credite și trebuie pregătită o situație care depinde de serviciu ei. 

Nu!

Simplu, NU, doar atâta îmi răspunde, apoi încerc să îi explic că dacă e musai trebuie făcută. Îmi zice că nu are timp și să o fac eu. "Nu o pot face eu pentru că nu ține de mine și nu am cunoștințele necesare să o fac" ii zic, "nu trebuie sa o faceți dumneavoastră, puteți să o dați la X" continui. 

"X nu o poate face că este angajat cu jumătate de normă" îmi răspunde. Simt că mi se urca sângele în cap. Cei cu jumătate de normă iau salariul din oficiu fără a face ceva. "Am sa vorbesc cu directorul să o faci tu" mai adaugă.

Ce naiba m-a mâncat să mă duc să îi dau hârtiile? Mă tot întreb în gând, mai bine le făceam fără să mă mai inervez. 

Ies din birou nervos, mă duc la șeful meu direct să îi spun ce am pățit. Empatizează cu mine dar ajungem la concluzia că mai bine fac eu situația. 

Ieșind de la șeful din birou dau nas în nas cu directorul. Mă cheamă la el în birou sa îl învăț cum să își schimbe poza la Facebook. Eram tentat să mă plâng legat de șefa de serviciu dar îmi aduc aminte că e sunt cumetrii.

Dintr-o privire asupra angajaților instituției cam toți șefii au un grad de rudenie între ei. 80 % dintre angajați sunt aduși de cineva și au o protecție asupra lor. Eu am ghinionul să mă încadrez între cei 20% care au intrat prin concurs și trebuie să le facă treaba la cei 80% care stau.

Anul trecut s-au făcut restructurări, la început m-am bucurat, știam că sunt mulți care nu lucrează și nu au obiectul muncii, dar surpriza, tot dintre cei care munceau au dat afară, așa că acu am mai mult de lucru. 

Este strigător la cer că cei care ocupa funcții de conducere nu au nici cea mai mica competenta sa ocupe aceste funcții, iar daca au aceste componente sunt doar cu diplome făcute la facultăți particulare unde se cumpără diplome. Este strigător la cer să plătești cel puțin 50 de oameni care nu lucrează un minut pentru banii ăia. Este strigător la cer că totul se impune prin forță și te forțează să faci lucruri în afara legii doar pentru că ei sunt la putere și au stăruința necesară să-ți toace nervii zilnic.

Startup in Romania

Ma apuc si eu de business ca tot romanul. Stiu ca sa fac eu eu ceva si zic sa scot bani de pe asta. Nu multi ca doar clientii nu se inghesuie la usa mea. Dar avand unul bun zis ca trec si eu in legalitate si sa ii pot da omului factura.
Contract de 4000 lei.
Ma duc sa fac firma. Taxe... stampile... umblatura.... vreo 600 lei. Banul jos si ochii la usa.
Capital social 200 lei... care mai tarziu am aflat ca ii pot scoate.

Dupa o luna ma someaza finantele ca nu am depus declaratii. Pai daca nu am scos nici o factura ce PLM de declaratii le trebe?
Caut ca disperatul o contabila sa imi faca declaratiile. Noroc ca e plin de ele.
Gasesc una care imi pune ea declaratile, face ea toate hartiile, eu numa sa ma duc o data pe luna la ea cu 200 lei.
Mie mi se pare mult dar mai tot intreb contabili si toti imi zic ca 200 lei nu e mult.

In tot acest timp lucrez pentru clientul asta. Trag asa vreo 4 luni. Cu banii pe care ii fac la job ma descurc si zic ca contractul asta e extra si nu are rost sa trag pielea de pe client, macar pana imi fac un portofoliu.

Timpu trece bani se scurg... Intre timp am ramas si fara capital social ca banca mi-a luat pe comisione.

200, 400, 1200 lei se duc la contabila
Inca vreo 300 la stat pe impozite....
Vreo 600 pe consumabile

Si uite asa ca din 4000 lei raman cu 1200 lei fara sa pun la socoteala motorina, telefonul, curentul, hartia... etc. Bani munciti seara de seara pana noaptea tarziu.

Sa mai faci Business legal in tara asta?
Statul nu te ajuta cu nimic?

Pentru un amarat de antreprenor statul nu face nimic. Te fute unde te doare mai rau: la PORNoneu.

Care e treaba cu parolele?

Acum câțiva ani era o adevărată desfătare să stau pe net. Navigam în voie pe unde aveam eu chef, citeam mail-uri, articole, știri… Între timp cam tot s-a schimbat. Banala parolă care ar trebui sa se facă viața mai sigură, mai privată a devenit o adevărată durere de cap.
De la simpla parolă la mail pe care o aveam la început era formata din numele de familie a început calvarul. A trebuit să o schimb cu litere si cifre, după un timp a trebuit majuscule iar acum după noile reguli de la yahoo.com nici nu mai pot folosi o parolă care să o țin minte. Și uite că așa am ajuns că trebuie să țin minte parole complexe la gmail, Yahoo, Hotmail. Și o dată cu “internetizarea” cam a tuturor serviciilor care erau offline am ajuns să țin minte parola la paypal, facebook, messenger, la card, la blog, la internet banking, la gaz, la furnizorul de internet, la Windows, la contul de antivirus, la adresa de mail a fiecărui membru de familie chiar până și la programul care ar trebui sa îmi tine minte toate parolele.
 Uite așa mă gândesc ca cea mai bună metoda de autentificare a fost inventată cu mult înaintea internetului când străbuni noștri se semnau prin a pune degetul pe hârtie.

Un sistem de operare Childproof

Mă minunez de oamenii ăștia cărora li se pare atâta de fantastic iOS-ul. Ce naiba vede lumea la el?
Citeam pe net ca este cel mai avansat sistem de operare mobil inventat vreodată. Serios?
Cum naiba să fie asta cel mai tare sistem mobil? Ce naiba face așa de bine încât lumea să se topească după el?
Nu poți personaliza nimic, nu widget-uri… nu un keybord bunicel, nu poți instala programe din alte surse, nu poți să schimbi nimic in el.
Mă las dus de val și încep să cred că este atât de avansat încât se limitează singur, să nu îl facă de rușine pe android.
Nu mă declar împotriva lui, am și eu un iPad, ba nu, două iPad-uri și chiar îmi plac. Mă joc Clash of Clans și mai citesc câte o carte. Îmi place că e sigur, nu am nevoie de antivirus sau alt soft să îl deviruseze.
Este atât de sigur încât este childproof. Chiar așa, childproof, adică se joacă copilul cu el si nu îi poate face mai nimic, decât să îi mai șteargă cate un app sau să le schimbe ordinea.
În schimb nu aș avea curajul să las telefonul cu android in mâna copilului. Acesta e viața mea, am widget-uri așezate cu grija, calendare, do to list, vremea… toate aranjate cu grijă pentru a-mi face viața mai ușoară.
Acu apare si iOS 8, să văd ce mare brânză este și acesta cu widget-urile lui copiate din android.

Ia nene telefoane

Cine nu are un smartphone? Eu unul am. Și mulți dintre prietenii mei dețin o asemenea „scula”. Nici nu mai îmi pot imagina cum trăiam cu Nokia 3310 fără calendar și fără agendă sincronizată cu Facebook-ul. Mai mult nu îl folosesc, doar mai trag cu ochiul la vreun site și uneori la vreme dar… eu sunt eu și nu aștept ca toata lumea sa fie ca mine. Mai vad pe la coada la finanțe ca cineva mai butoneze câte un joc dar sincer pe mine nu mă pasionează.. Dar mă minunez când cineva care doua smartphone-uri. Ce să faci nene cu două? Pe unu îți ți agenda si pe unu te joci? Dacă ai unul pentru agendă, contacte, to do sau alte chestii mai de business la ce naiba iți mai trebuie unul? Când primești un mail sa îți sune amândouă? Înțeleg ca ai vrut unul de top, de alea care nu se fac dual sim dar ia si tu un telefon mai ieftin, mai mic si mai ușor sa nu te încurce si nu purta doua cărămizi la piept ca nu așa te faci culturist.